@inutul Decapolei. 32 |i I-au adus un surd, care era \i g_ngav, \i L-au rugat s[-|i pun[ m_na pe el. 33 |i lu_ndu-l deoparte de mul@ime, |i-a pus degetele ]n urechile lui \i, scuip_nd, i-a atins limba. 34 |i privind la cer a suspinat \i a zis c[tre el: „Efatà!”, ceea ce ]nseamn[: „Deschide-te!” 35 |i ]ndat[ urechile i s’au deschis, iar leg[tura limbii lui s’a dezlegat \i vorbea bine. 36 |i le-a poruncit s[ nu spun[ nim[nui. Dar cu c_t le poruncea El, cu at_t mai mult ei }l propov[duiau. 37 |i erau peste m[sur[ de uimi@i \i ziceau: „Pe toate le-a f[cut bine: pe surzi ]i face s[ aud[ \i pe mu@i s[ vorbeasc[”.
